• Пожаловаться

Vladimir Braghin: In Tara Codrilor de Iarba

Здесь есть возможность читать онлайн «Vladimir Braghin: In Tara Codrilor de Iarba» весь текст электронной книги совершенно бесплатно (целиком полную версию). В некоторых случаях присутствует краткое содержание. Город: București, год выпуска: 1962, категория: Фантастика и фэнтези / на румынском языке. Описание произведения, (предисловие) а так же отзывы посетителей доступны на портале. Библиотека «Либ Кат» — LibCat.ru создана для любителей полистать хорошую книжку и предлагает широкий выбор жанров:

любовные романы фантастика и фэнтези приключения детективы и триллеры эротика документальные научные юмористические анекдоты о бизнесе проза детские сказки о религиии новинки православные старинные про компьютеры программирование на английском домоводство поэзия

Выбрав категорию по душе Вы сможете найти действительно стоящие книги и насладиться погружением в мир воображения, прочувствовать переживания героев или узнать для себя что-то новое, совершить внутреннее открытие. Подробная информация для ознакомления по текущему запросу представлена ниже:

Vladimir Braghin In Tara Codrilor de Iarba

In Tara Codrilor de Iarba: краткое содержание, описание и аннотация

Предлагаем к чтению аннотацию, описание, краткое содержание или предисловие (зависит от того, что написал сам автор книги «In Tara Codrilor de Iarba»). Если вы не нашли необходимую информацию о книге — напишите в комментариях, мы постараемся отыскать её.

Vladimir Braghin: другие книги автора


Кто написал In Tara Codrilor de Iarba? Узнайте фамилию, как зовут автора книги и список всех его произведений по сериям.

In Tara Codrilor de Iarba — читать онлайн бесплатно полную книгу (весь текст) целиком

Ниже представлен текст книги, разбитый по страницам. Система сохранения места последней прочитанной страницы, позволяет с удобством читать онлайн бесплатно книгу «In Tara Codrilor de Iarba», без необходимости каждый раз заново искать на чём Вы остановились. Поставьте закладку, и сможете в любой момент перейти на страницу, на которой закончили чтение.

Шрифт:

Сбросить

Интервал:

Закладка:

Сделать

— «Demnitatea femeii măritate stăvili avîntul inimii sfîșiate» — citi ea cu glas tare și, așezîndu-și degetul arătător pe rîndul din pagină, ridică ochii spre mine: Scuzați, cetățene, dar nu sînt în stare să mă întrerup.

— Aveți camere libere?

— «Fruntea i se înclina, aproape gata să atingă covorul.»

— Am nevoie de o cameră pentru o zi și o noapte. Mîine plec…

— «Contele se grăbi s-o ridice…»

M-am grăbit la rîndul meu să-mi ridic valiza și m-am întors spre ușă, gata să plec și să las fata să citească mai departe cu glas tare romanul lui Dumas, «Contele de Monte-Cristo», totuși am mai întrebat din nou într-o doară:

— Aveți camere libere?

Ea repetă:

— «Contele se grăbi s-o ridice…» — și întinse mîna spre peretele pe care era agățat un dulăpior plat, cu o ușiță de sticlă deschisă, în care atîrnau de cîrlige chei numerotate. Fără să-și ia ochii de pe carte, fata scoase de pe un cîrlig o cheie, mi-o întinse și spuse:

— Completați un formular — asta în primul rînd; lăsați opt ruble — asta în al doilea rînd. Iar în al treilea rînd… da… «Doamne, de ce nu-mi spui Mercedes, cînd eu îți spun Edmond?»

— Dar permiteți-mi, Mercedes — i-am răspuns eu — eu, nu sînt contele de Monte-Cristo…

— Da — suspină fata, privindu-mă de astă dată cu atenție — ce fel de conte de Monte-Cristo mai puteți fi dumneavoastră… Dacă intenționați să locuiți mai mult de douăzeci și patru de ore la hotel, nu uitați să mă preveniți.

Voiam să mai întreb ceva, dar nu era nici o speranță să primesc vreun răspuns: funcționara de serviciu a hotelului se cufundase pentru totdeauna în lectura «Contelui de Monte-Cristo».

Am pornit cu cheia în mînă pe coridorul lung.

În cameră se găsea o garderobă, o masă acoperită cu o față de masă albă brodată, un spălător, cîteva scaune. Dușumelele străluceau de curățenie.

Am deschis fereastra și mi-am rezemat coatele de pervaz. Ce căsuțe mici erau peste drum! cu ferestre mici de tot — pătrate, cu perdeluțe ușoare și cu inimioare decupate în canaturile obloanelor.

În micile pridvoare ale caselor stăteau niște bătrînele la taifas. Nu se auzea despre ce vorbesc, dar se vedea că discuția lor se lungește, se întinde la nesfîrșit, cu întreruperi, cu tăceri nepăsătoare la trece-rea vremii. Cuvintele lor erau desigur simple, obișnuite… Despre ce vorbeau?… Desigur despre modul cum se prepară mai picant salata de vinete, cum se usucă mai bine strugurii, cum se vindecă durerile de șale, sau poate că se plîngeau de faptul că acum soarele nu mai încălzește atît de puternic și că plouă mai des.

Nu puteam să prevăd că doar peste cîteva minute, aici, în acest oraș, în anul 19…, într-o seară liniștită de vară, voi deveni participantul unor evenimente, de veridicitatea cărora eu însumi mă voi îndoi mai tîrziu!

De după colț apărură un tînăr și o tînără. Mergeau încet de tot, probabil pentru a prelungi timpul cît erau împreună. Nu-și vorbeau nimic, dar păreau că sînt gata să-și spună unul celuilalt un cuvînt drag pe care îl amînau, neîndrăznind să-l rostească. S-au oprit sub fereastra mea. Și am auzit-o pe fată spu-nînd:

— Mulțumesc, Pavlik, am și ajuns. Uite ce mare a crescut ficusul, din rămurica dată de mama dumitale.

Pesemne că fereastra de la locuința fetei era chiar lîngă fereastra mea, căci atunci cînd a arătat spre ficus, mi s-a părut că se uită la mine.

— Lena! Vreau să-ți spun că…

Lena rîse:

— Tu știi la ce mă gîndesc? La minuni. Uite, această plantă din ferestruica mea nu este decît un ficus obișnuit, într-un vechi ghiveci de lut, dar cînd mă uit la el parcă și aud cum foșnesc șerpii gigan-tici, care se tîrăsc pe lîngă ficușii din junglă! Văd cum trece un elefant îngîndurat cu un elefănțel micuț după el, atingînd ficusul cu uriașele-i flancuri cenușii… Ah, Pavlik! Ficușii nu cresc în ghivece de lut pe pervazurile ferestrelor, ci în junglele tropicale. Căci de acolo au fost ei aduși… Fiecare plantă e o minune, o taină, Pavlik.

— Înțeleg… înțeleg… polenizarea…

— «Polenizarea»! Vai, ce plictiseală! Stigmatele, pistilul, polenul… Dar culorile? Miresmele? În afara orașului sînt atît de multe flori de cîmp!… Dumneata locuiești acolo și nu mi-ai adus pînă acum măcar un buchețel…

— Fiindcă sînt întotdeauna grăbit cînd viu să mă întîlnesc cu tine… și nu mai am timp să le culeg… Eu tot vreau, tot vreau să-ți spun dumitale…

Își spuneau cînd «dumneata», cînd «tu».

— Încă astă-iarnă, uite aici… Ții minte… Atunci era un viscol puternic. Astă-iarnă… Tot așa ai început și atunci: «Lena, aș tot vrea să-ți spun…»

— Da, dar atunci nu ți-am spus, pentru că îți înghețaseră mîinile și vroiam să ți le încălzești cît mai repede la sobă…

— Acum viscolul nu ne mai stingherește. Spune!

— Îți spun atît de multe cînd sînt singur.

— Dar atunci eu nu te aud.

— Ți-am scris de cîteva ori scrisori lungi — lungi de tot.

— Dar eu nu le-am primit.

— N-am avut curajul să le expediez. Mi-era frică. Să învățăm împreună în același institut, să ne vedem în fiecare zi și… să-ți scriu scrisori…

— Lena! Lenocika! se auzi o voce le fereastra vecină. E timpul să vii la masă!

— Viu, viu, mamă!… La revedere. Aștept scrisorile tale extraordinare și flori, flori de cîmp. Un buchet mare!

Curînd din spatele peretelui de lemn al camerei mele se auziră voci înăbușite, zgomot de vase.

Timpul trecea. Se lăsase întunericul și eu tot mai stăteam la fereastră.

Se aprinseseră stelele pe cer și prin întunericul dens de sub ele sunetul sirenelor de pe vapoare avea parcă acum o altă rezonanță.

De undeva de departe veneau și plecau fel de fel de sunete: frînturile unui cîntec, pașii grăbiți ai unui trecător, rîsete de după perdelele unei ferestre. Iar eu mă gîndeam cît de frumoasă poate fi ferici-rea altuia și cîte neliniști poate cuprinde bucuria.

La un moment dat mi se păru că cunosc de foarte multă vreme acest orășel, că îmi este cunoscută și această cameră de hotel, că am auzit cîndva ceva foarte asemănător cu convorbirea dintre Pavlik și Lena. Sau poate mi s-a părut numai, pentru că și eu însumi, ca și Pavel, am condus cîndva o fată și eram plin de bucurie, de tulburare și făuream în gînd cuvinte frumoase. Voiam să spun multe, dar tăceam. Scriam scrisori, și nu le expediam…

Am aprins lampa de birou. Pe fereastră intră un fluture mare, se roti deasupra mesei și se lipi de abajur.

L-am luat cu grijă și l-am dus la fereastră:

— Zboară, oaspete de noapte!

El își luă zborul, dar se întoarse spre lampă și se așeză din nou pe abajur.

L-am dat din nou jos și deodată… se auzi un piuit ascuțit. L-am cercetat pe acest oaspete cu băgare de seamă: avea pe spate un desen galben ce amintea un cap de mort. Aripile din față erau de un negru-brun. L-am dus din nou la fereastra deschisă. De astă dată a zburat.

Orășelul dormea. Era liniște deplină. Deodată, alături, în dosul peretelui odăii în care locuia Lena, cineva începu să cînte la pian o melodie cunoscută, care-mi era foarte dragă. Dar nu apucai s-o aud pî-nă la sfîrșit, se întrerupse brusc. Să se fi întristat deodată persoana care o cînta, și-o fi amintit de ceva și a căzut pe gînduri? Am așteptat în zadar să aud din nou pianul. Ce bine e să fii tînăr, în plină tinerețe! E fericită Lena că așteaptă flori… Și Pavel e fericit să le culeagă, să se tulbure… să le aducă… să le pună în mîinile ei. Acum însă e timpul să mă culc.

Читать дальше

Шрифт:

Сбросить

Интервал:

Закладка:

Сделать

Похожие книги на «In Tara Codrilor de Iarba»

Представляем Вашему вниманию похожие книги на «In Tara Codrilor de Iarba» списком для выбора. Мы отобрали схожую по названию и смыслу литературу в надежде предоставить читателям больше вариантов отыскать новые, интересные, ещё не прочитанные произведения.


Maeve Binchy: Tara Road
Tara Road
Maeve Binchy
Jill Shalvis: The Sweetest Thing
The Sweetest Thing
Jill Shalvis
Tara Me: The Training
The Training
Tara Me
Tara Sivec: Shame on Me
Shame on Me
Tara Sivec
Tara Sivec: Shame on Him
Shame on Him
Tara Sivec
Tara Ison: Ball: Stories
Ball: Stories
Tara Ison
Отзывы о книге «In Tara Codrilor de Iarba»

Обсуждение, отзывы о книге «In Tara Codrilor de Iarba» и просто собственные мнения читателей. Оставьте ваши комментарии, напишите, что Вы думаете о произведении, его смысле или главных героях. Укажите что конкретно понравилось, а что нет, и почему Вы так считаете.