Larry Niven - Protector

— Ar putea fi mai multe.

— Mă îndoiesc, zise Brennan. N-am mai descoperit urme de beriliu la nici o modificare a frecvenţei.

— Dar dacă nu vin în perechi, ci câte o singură navă? Atunci ar apărea ca nişte statoreactoare Bussard obişnuite.

— Nu cred asta. Trebuie să fie capabile să se vadă reciproc. Dacă un cercetaş dispare, ceilalţi vor dori să ştie asta.

— Perfect! Aşadar, trebuie să-i ţinem departe de Soare. Ce-ar fi să ne folosim pe noi înşine drept momeală?

— Exact.

Răspunsul acela, rostit pe un ton distrat, era deconcertant. Situaţia se repetase de nenumărate ori, lăsând impresia că Brennan gândise deja totul, în detaliu, de multă vreme. Când tăcerea se prelungi, Elroy întrebă:

— Te pot ajuta cu ceva?

— Nu. Trebuie să termin asta. Completează-ţi cunoştinţele. Studiază astronomia locală — este câmpul nostru de luptă. Informează-te despre Cămin. Nu mai mergem spre Wunderland, ci spre Cămin… dacă vom putea.

— De ce?

— La urma urmelor, Căminul este obiectivul cel mai uşor de atins. De asemenea, acolo există o civilizaţie industrială relativ avansată. Ca atare, vom schimba cursul de înaintare cu nouăzeci de grade.

CĂMINUL: Epsilon Indi 2, a doua dintre cele cinci planete ale unui sistem care include 200 de asteroizi, distribuiţi aleatoriu pe orbite precis cartate. Gravitaţia: 1,08. Diametrul: 16.300 km. Durata de rotaţie: 23 ore 10 minute. Durata de revoluţie: 181 de zile. Compoziţia atmosferică: 23% oxigen, 76% azot, 1% gaze netoxice. Presiunea la nivelul mării: 568 mm Hg.

Un satelit natural — diametru: 2.200 km.; gravitaţia: 0,2; compoziţia suprafeţei: tip selenar.

Descoperită în 2094 de către o statosondă automată de explorare. Colonizată în 2189, în urma unei acţiuni combinate întreprinse de statosonde şi nave-lente…

Colonizarea Căminului fusese uşurată de două tehnici noi. Nave le-lente purtaseră fiecare câte şaizeci de colonişti aflaţi în stază. Cu un secol în urmă, şaizeci de colonişti ar fi ocupat trei sau patru astfel de nave. Şi, cu toate că nici o fiinţă vie nu putea supravieţui drumului în statosonde, acestea fuseseră întrebuinţate pentru alimentarea cu combustibil a navelor-lente. Simultan se folosise şi tehnica mai veche, prin care necesarul de provizii şi materiale al coloniştilor se expedia cu statosondele pe orbita Căminului, economisind spaţiu la bordul navelor-lente. Dacă pe drum apăreau avarii ale unei statosonde, exista timp suficient ca să fie lansată o alta, care s-o înlocuiască.

Iniţial, coloniştii deciseseră să-şi boteze noua lume — Planeta; probabil că-i amuza să se considere urmaşi ai planetarilor. Ajunşi însă pe Cămin, se răzgândiseră, în urma unei crize întârziate de patriotism.

Populaţia: 3.200.000. Suprafaţa colonizată: 15.500.000 km 2. Principalele aşezări… Elroy petrecu o vreme memorând hărţile. În general, oraşele se întemeiaseră la confluenţele râurilor. Comunităţile agricole se aflau în apropierea mărilor. Fauna şi flora erau mai abundente în oceane decât pe uscat şi lucrările agricole necesitau lanţuri ecologice complete; formele de viaţă marine se întrebuinţau ca îngrăşăminte.

Industria extractivă înflorea, dar numai pe Cămin.

Comunicaţiile cu Pământul reprezentau o industrie principală, care tindea să dezvolte alte domenii conexe în ritm constant.

Trei milioane… La data respectivă, o populaţie de trei milioane însemna o rată redusă a naşterilor, chiar dacă iniţial fusese sporită prin naşterile in vitro şi ulterior de alte nave cu colonişti. Până atunci, Elroy nu se gândise niciodată la acest aspect al colonizării planetelor. Reprezenta o mândrie să fii tatăl a mulţi copii… dar pe Cămin mândria respectivă avea mai puţin înţeles, deoarece nu trebuia să te dovedeşti un geniu, ori să inventezi roata sau altceva, ca să obţii aprobarea. Cu toate acestea, el ar fi avut copii pe două planete.

Pe de altă parte, situaţia de pe Căminul s-ar fi înrăutăţit probabil când Brennan ar fi declanşat starea de război. Războiul nu era niciodată amuzant, şi — Elroy ar fi trebuit s-o ştie — genul acela de război interstelar urma să fie lent şi îndelungat. Ce fel de minte îţi trebuia, ca să plănuieşti cu o sută şaptezeci şi trei de ani în avans?

Aparatul pe care-l construia Brennan era ceva mai înalt decât el, masiv şi cilindric. Se găsea lângă una dintre uşile grele înapoia cărora aşteptau componentele Protectorului.

— Vreau să fiu cât mai sigur că pot obţine o polarizare adecvată a câmpului, îi spuse lui Elroy. Altfel, este posibil ca tot Protectorul să colapseze în sine.

— Ca şi Kobold, nu? O poţi face?

— Cred că da. Cei din neamul Pak au făcut-o… presupunem noi. Dacă eu n-o pot face, va trebui să presupun că au altă modalitate de a-şi ţine navele în tandem.

— Unde îi va fi locul?

— O să-l ataşez înapoia modulului arsenal. Nava ta se va găsi în spatele cabinei de comandă. Este drept, vom fi niţel cam înşiraţi. Amicii noştri nu vor fi surprinşi că am modificat proiectul navei. Ar fi făcut-o ei înşişi, dacă ar fi avut sculele şi materiile prime necesare.

— Ce te face să crezi că nu le au?

— Nu cred aşa ceva, răspunse Brennan. Mă tot întreb ce anume vor construi, după ce vor afla ce am eu.

După câteva zile, reapăru în observator.

— Am terminat, anunţă el scurt. Pot obţine câmpul de gravitaţie polarizată de care am nevoie. Ceea ce înseamnă că-l poate obţine şi un Pak, ceea ce înseamnă că probabil deja îl utilizează.

— Atunci, suntem gata de desprindere. În sfârşit!

— Mai întâi, trebuie să ştiu ce fac cercetaşii Pak. Îţi promit că nu va dura mai mult de douăsprezece ore.

Pe ecranul telescopului, cercetaşii se vedeau sub forma unor punctuleţe verzi, situate la mare distanţă unul de celălalt şi evident mai aproape de Soare. Brennan păruse să ştie cu exactitate regiunea unde să-i caute — la urma urmelor, îi observa de două luni.

— Continuă cu acceleraţia de 3 g, spuse el. Se vor opri la Soare. Până aici am avut dreptate în privinţa lor. Să vedem cât de departe pot împinge lucrurile.

— N-ar fi momentul să-mi spui care sunt intenţiile tale?

— Aşa-i. Părăsim Olandezul Zburător, chiar acum. La dracu' cu-ncer-carea de a-i convinge că vin dinspre steaua Van Maanen. Oricum, ne văd din unghiul necorespunzător. Voi porni spre Wunderland, cu acceleraţia de 1,08 g, pe care o voi menţine-o timp de o lună, apoi voi accelera la 2 g şi voi începe să virez. Dacă mă vor observa, vor coti după mine, cu condiţia să-i fac să creadă că sunt îndeajuns de periculos.

— De ce…, începu tânărul să întrebe apoi îşi aminti că 1,08 g era gravitaţia la suprafaţa Căminului.

— Nu vreau să creadă că sunt un Pak. Nu deocamdată. Este mult mai probabil să urmărească un alien capabil să construiască ori să fure o navă Pak. Şi nu vreau să mă folosesc de gravitaţia Pământului. Ar fi un indiciu.

— De acord, însă acum vor crede că venim de pe Cămin. Doreşti lucrul ăsta?

— Cred că da.

Căminul nu prea avea de ales în privinţa intrării în război. Elroy oftă. De fapt, cine avea de ales?

— Dacă doi dintre ei îşi continuă drumul spre Soare, întrebă el, iar celălalt pleacă după noi?

— Asta-i frumuseţea. Ei continuă să rămână la opt luni-lumină unul de celălalt. Fiecare dintre ei trebuie să vireze cu opt luni înainte de a-i vedea pe ceilalţi că virează. Revenirea la cursul iniţial îi poate costa încă un an şi jumătate. Până atunci, ar putea hotărî că sunt prea periculos pentru a fi lăsat să scap. — Brennan ridică ochii de pe ecran. — Se pare că nu-mi împărtăşeşti entuziasmul.