Larry Niven: Protector

Nick nu fusese foarte norocos. Inelele lui Saturn nu erau oricum o regiune bună pentru monopoli, conţinând prea multă gheaţă şi prea puţin metal. Câmpul electromagnetic din jurul casetei de înmagazinare conţinea doar două lopeţi de poli magnetici nord. O recoltă slabă pentru două săptămâni de muncă istovitoare… totuşi, avea să-i aducă bani frumoşi pe Ceres{Cel mai mare asteroid, cu diametrul de circa 770 km. (n. trad.) }.

Ar fi fost mulţumit chiar dacă n-ar fi găsit nimic. Mineritul era scuza la care Primul Secretar al Secţiunii Politice Centura apela pentru a evada din biroul său strâmt, îngropat adânc în roca lui Ceres, scăpând de permanentele fricţiuni ONU-Centură, de soţie şi de copii, de prieteni şi de cunoştinţe, de duşmani şi de străini. Anul viitor, după săptămâni desperate în care va fi pus la curent în privinţa evenimentelor petrecute, după alte zece luni consumate în dirijarea politicii Sistemului Solar, avea să plece înapoi.

Nick accelera spre Ceres, cu Saturn zărindu-se ca un glob fantastic îndărătul lui, când văzu magnetul de minerit rotindu-se lent, îndepăr-tându-şi vârful de casetă. Undeva în stânga se afla o sursă puternică de monopoli.

Un rânjet îi despică faţa precum fulgerul un cer întunecat. Mai bine mai târziu decât niciodată! Păcat că n-o găsise la ducere, dar o putea valorifica, vânzând-o, după ce o localiza… ceea ce avea să mai dureze. Acum magnetul oscila între două atracţii, dintre care una era caseta.

Petrecu douăzeci de minute pentru a focaliza o transmisiune laser spre Ceres.

— Aici Nick Sohl, repet, Nicholas Brewster Sohl. Doresc să înregistrez revendicarea unei surse de monopoli în direcţia generală a… (încercă să estimeze în ce măsură erau afectate indicaţiile magnetului de conţinutul casetei.) …Săgetătorului. Doresc să ofer sursa pentru vânzare guvernului centuran. Detaliile vor urma după o jumătate de oră.

Decuplă apoi motorul cu fuziune, îşi îmbrăcă scafandrul spaţial şi părăsi naveta, purtând magnetul şi un amplificator video cunoscut sub străvechiul termen de „telescop”.

Stelele nu sunt nici pe departe eterne, deşi Omul le poate considera ca atare. Nick pluti printre stelele eterne, aparent nemişcat şi în acelaşi timp căzând cu zeci de mii de kilometri pe oră spre Soarele minuscul. De aceea îi plăceau expediţiile de minerit. Universul scânteia ca un colier de diamante pe catifea neagră, un fundal de neuitat pentru Saturn cel auriu. Calea Lactee era o brăţară bătută în nestemate pentru întregul Univers. Nick iubea întreaga Centură, de la stâncile sfredelite, la domurile de suprafaţă şi la lumile globulare ce se roteau cu interioarele în afară, dar cel mai mult iubea spaţiul în sine.

După ce se îndepărtă cu aproape doi kilometri de navetă, îşi folosi instrumentele pentru a determina locaţia sursei. Reveni apoi în navetă, ca să se odihnească. Peste câteva ore, urma să facă altă determinare şi să localizeze sursa prin triangulaţie.

Când intra în cabină, ecranul comunicatorului era aprins. Chipul blond şi scofâlcit al lui Martin Shaeffer, al Treilea Secretar, se adresa unui fotoliu-cuşetă gol.

— … să luăm legătura imediat, Nick. Nu mai aştepta a doua ieşire în spaţiu, ca să determini poziţia sursei de monopoli. Este vorba despre o problemă extrem de urgentă în legătură cu Centura. Repet: Martin Shaeffer către Nick Sohl, naveta Hummingbird…

Nick refocaliză laserul.

— Lit, sunt realmente onorat. Un simplu funcţionar ar fi fost suficient să înregistreze prioritatea amărâtei mele de descoperiri. Repet.

Comută repetarea automată a mesajului, apoi începu să-şi facă ordine printre instrumente. Ceres se afla la câteva minute-lumină.

Nu se strădui să ghicească ce urgenţă ar fi necesitat atenţia lui personală, totuşi se simţea neliniştit.

Răspunsul fu neaşteptat. Expresia feţei lui Lit Shaeffer era ciudată, însă glasul răsuna ironic.

— Nick, eşti prea modest în privinţa „amărâtei tale de descoperiri”. Păcat că n-o vom putea omologa. O sută patru mineri au raportat deja existenţa sursei tale de monopoli.

Nick rămase cu gura deschisă. O sută patru? Dar el se afla în sistemul planetar exterior… şi majoritatea minerilor preferau oricum să-şi exploateze propriile lor zăcăminte. Oare câţi nu anunţaseră?

— Sunt în întregul Sistemul Solar, urmă Lit. Este o sursă a naibii de mare. De fapt, am localizat-o deja prin paralaxă. Se află la patruzeci U.A.{Acronim pentru Unitate Astronomică, unitatea de măsură folosită pentru exprimarea distanţelor din cadrul sistemului nostru solar. 1 U.A. reprezintă distanţa dintre Soare şi Pământ, adică 149,6 milioane km (n. trad.) } de Soare, ceea ce înseamnă puţin dincolo de Pluto, şi la optsprezece grade în afara planului sistemului solar. Micikov afirmă că în ea trebuie să se găsească o masă de monopoli sud de dimensiunile celei pe care am exploatat-o în secolul trecut.

Un extrasolar! se gândi Nick, apoi: Păcat că nu-mi vor omologa revendicarea.

— Tot Micikov spune că o sursă atât de mare ar putea acţiona un statoreactor Bussard măricel, o statosondă cu echipaj. (Nick încuviinţă din cap. Statosondele erau sonde-robot trimise spre stelele cele mai apropiate şi reprezentau una dintre puţinele surse de cooperare reală dintre ONU şi Centură.) Monitorizăm sursa de o jumătate de oră. Pătrunde în Sistemul Solar cu şase mii cinci sute de kilometri pe secundă, în cădere liberă. Valoarea depăşeşte binişor chiar şi vitezele interstelare. Cu toţii suntem convinşi că este un extrasolar! Ai ceva comentarii de făcut? Repet…

Nick opri mesajul şi rămase locului câteva clipe, obişnuindu-se cu ideea. Un extrasolar!

Extrasolarera jargonul centuran pentru alien, dar termenul însemna mai mult decât atât. Extrasolarul avea să fie primul alien inteligent care va intra în legătură cu rasa umană. El urma să contacteze Centura, nu Pământul, întrucât Centura revendica majoritatea Sistemului Solar, iar indivizii care colonizaseră spaţiul erau în mod evident mai inteligenţi. Termenul ascundea multe presupuneri, ce nu erau crezute chiar de toţi centuranii.

Iar situaţia îl prinsese pe Nick în timpul vacanţei. La dracu' cu prudenţa, trebuia să expedieze mesajele prin laser!

— Nick Sohl către Martin Shaeffer, baza Ceres. Da, am de făcut comentarii. Punctul unu, se pare că presupunerea ta este validă. Punctul doi, nu mai răspândiţi ştirea prin tot sistemul. O navă a planetarilor poate recepţiona difracţiile unui fascicul-mesaj. Oricum va trebui să-i anunţăm, mai devreme sau mai târziu, dar nu momentan. Punctul trei, voi fi acasă peste cinci zile. Concentraţi-vă asupra obţinerii a cât mai multor informaţii. Deocamdată nu va trebui să luăm decizii vitale.

Î n nici un caz până ce extrasolarul nu pătrundea în Sistemul Solar, sau încerca el însuşi să emită mesaje.

— Punctul patru…

Aflaţi dacă decelerează! Aflaţi unde se va opri! Nu putu însă rosti nici una dintre indicaţiile acelea. Erau prea secrete pentru un mesaj laser. Shaeffer avea să ştie ce are de făcut.

— Nu există nici un punct patru. Terminat!

Sistemul Solar este mare şi rarefiat spre periferie. În Centura principală, începând imediat din interiorul orbitei lui Marte şi terminân-du-se în exteriorul orbitei lui Jupiter, un individ dornic de muncă poate examina o sută de asteroizi într-o lună. Dincolo de regiunea menţionată, el pierde două săptămâni, doar cu drumul dus-întors, pentru a cerceta ceva despre care speră că n-a mai fost remarcat de nimeni.