Isaac Asimov - Soarele gol

Baley spera din toată inima că privirea de nepătruns a lui Daneel nu-i va putea citi în suflet, sesizând acel moment teribil, de-abia trecut şi încă răsunând în el, când detectivul îşi concentrase toată făptura într-un sentiment intens de prietenie, foarte aproape de afecţiune.

La urma urmelor, nu-i puteai nutri o afecţiune prietenească acestui Daneel Olivaw, care nu era nicidecum om, ci pur şi simplu un robot.

Robotul care semăna atât de mult cu un om spuse:

— Am cerut ca un vehicul de suprafaţă să fie conectat la navă printr-un tub pneumatic…

Baley se încruntă:

— Un tub pneumatic?

— Da. E o tehnică obişnuită, frecvent utilizată în spaţiu, pentru a se putea transfera oameni şi materiale dintr-o navă în alta fără a mai fi nevoie de echipament special antivid. Se pare însă că n-o cunoşti.

— Nu, n-o cunosc, răspunse Baley, dar încep să-mi imaginez.

— E destul de complicat, fireşte, să folosim un astfel de tub între o navă spaţială şi un vehicul de suprafaţă, dar am cerut să se facă aceasta. Din fericire, misiunea ce ne revine e de mare prioritate, aşa că dificultăţile sunt învinse rapid.

— Lucrezi şi tu la acest caz?

— Nu ţi s-a comunicat asta? Îmi pare rău că nu ţi-am spus-o de la început. (Desigur, pe faţa perfectă a robotului nu se putea citi nici o urmă de regret). Doctorul Han Fastolfe, pe care l-ai cunoscut pe Pământ în timpul colaborării noastre şi de care sper că-ţi aminteşti, te-a propus ca anchetator în acest caz şi a cerut ca eu să fiu repartizat pentru a lucra din nou cu tine.

Baley îşi stăpâni un zâmbet. Doctorul Faslolfe era originar din Aurora, iar Aurora era cea mai puternică dintre Lumile exterioare. Se pare că propunerea unui auroran avea o anumită greutate.

— Un cuplu care dă rezultate nu trebuie separat, nu-i aşa? comentă Baley. (Pornirea de entuziasm prilejuită de apariţia lui Daneel începea să se stingă şi detectivul simţea cum îi revine acea strângere de inimă).

— Nu ştiu dacă s-a gândit neapărat la asta, colege Elijah. Judecând după ordinele pe care mi Ie-a dat, aş crede că voia să ţi se repartizeze un colaborator care să-ţi cunoască lumea, şi, implicit, particularităţile.

— Particularităţile! se încruntă Baley, simţindu-se ofensat. Îi displăcea cuvântul, folosit cu referire la el.

— Aşa că, de exemplu, am putut aranja chestia cu tubul pneumatic. Îţi cunosc bine aversiunea faţa de spaţiile deschise — urmare a faptului că te-ai născut şi ai crescut în Oraşele de pe Pământ.

Poate că tocmai efectul acestui cuvânt, „particularităţi”, şi sentimentul că trebuia să riposteze sau, dacă nu o va face, să piardă în faţa unei maşini, îl împinseră pe Baley să schimbe brusc subiectul. Poate era doar faptul că experienţa vieţii îl învăţase să nu lase nerezolvată nici o contradicţie logică. Spuse deci:

— Era un robot care se ocupa de mine în navă: un robot (cu o urmă de maliţie în glas) care arată ca un robot. Îl ştii?

— Am vorbit cu el înainte de a urca aici.

— Care este indicativul lui? Cum îl pot chema ?

— RX-2475. Pe Solaria de regulă se folosesc numai indicative numerice pentru roboţi.

Ochii calmi ai lui Daneel se îndreptară spre panoul de comandă de lângă uşă:

— Ca să-l chemi, apasă pe butonul de colo.

Baley se uită şi el la panou şi, întrucât butonul indicat de Daneel era marcat RX, identificarea lui nu era deloc complicată.

Detectivul apăsă pe buton şi în mai puţin de un minut robotul — cel care arăta ca un robot — intră în cabină.

— Tu eşti RX-2475, spuse Baley.

— Da, domnule.

— Mi-ai spus mai înainte că va veni cineva ca să mă scoată din navă. Era vorba de el ? şi arătă spre Daneel.

Privirile celor doi roboţi se întâlniră. RX-2475 spuse:

— Documentele pe care le are îl identifică drept cel ce urma să vină să vă ia.

— Ţi s-a mai comunicat şi altceva despre el în afară de existenţa acestor documente? Ţi-a fost descris cumva?

— Nu, domnule. Mi s-a comunicat, totuşi, numele lui.

— Cine ţi l-a comunicat?

— Căpitanul navei.

— Care este solarian?

— Da, domnule.

Baley îşi trecu limba peste buze. Întrebarea următoare avea să fie decisivă.

— Ce nume ţi s-a spus că va avea persoana aşteptată?

— Daneel Olivaw, domnule, răspunse RX-2475.

— Bine, băiete! Poţi pleca acum.

Urmă o plecăciune în stil robotic şi o întoarcere bruscă de 18o°, după care RX-2475 ieşi.

Baley se întoarse spre colaboratorul său şi remarcă gânditor:

— Nu mi-ai spus tot adevărul, Daneel.

— Cum adică, colege Elijah?

— Stând de vorbă adineauri mi-am amintit ceva ciudat: când m-a informat că va veni cineva să mă ia de aici, RX-2475 a spus că voi fi condus de un om. Îmi amintesc aceasta perfect.

Daneel ascultă atent, dar nu răspunse.

Baley continuă:

— Am crezut că, poate, robotul greşise. Am crezut de asemenea că, poate, la început trebuia să vină să mă ia un om, şi că ulterior a fost înlocuit cu tine, fără ca RX-2475 să fie informat de schimbare. Ai văzut însă că am verificat asta. I s-au comunicat datele din documentele tale, ca şi numele tău. Dar nu chiar întregul nume, nu-i aşa, Daneel ?

— Într-adevăr, nu i s-a spus tot numele meu, confirmă Daneel.

— Numele tău nu este Daneel Olivaw, ci R. Daneel Olivaw, nu-i aşa? Sau, mai precis, Robot Daneel Olivaw.

— Perfect adevărat, colege Elijah.

— De unde rezultă că RX-2475 n-a fost informat că tu eşti tot un robot. A fost lăsat să creadă că eşti om. Aspectul tău omenesc a permis un asemenea truc.

— Raţionamentul tău e fără cusur.

— Să mergem mai departe, deci. Baley începea să simtă o bucurie sălbatică. Prinsese o urmă. Putea să nu fie mare lucru, dar acesta era soiul de investigaţie la care se pricepea el bine. Atât de bine, încât fusese chemat la asemenea distanţă prin spaţiu tocmai ca s-o întreprindă. Continuă:

— Şi oare de ce este nevoie să fie înşelat un biet robot? Ce-i pasă lui dacă tu eşti om sau robot? În orice caz trebuie să execute ordinele primite. Concluzia logică ar fi că nici căpitanul solarian care l-a informat pe robot şi nici autorităţile solariene care l-au informat pe căpitan nu ştiau că eşti robot. Aşadar, iată o concluzie logică, dar poate nu singura. E corectă?

— Cred că da.

— Bun! Am nimerit-o. De ce însă aşa? Propunându-le solarienilor să lucrezi cu mine, doctorul Han Fastolfe i-a lăsat să creadă că eşti om. Nu e acesta un lucru periculos? Dacă află adevărul, solarienii s-ar putea supăra rău. Atunci, de ce ?

— Iată ce explicaţii mi s-au dat mie, colege Elijah, răspunse robotul umanoid. Colaborând cu un om din Lumile exterioare, te-ai ridica în ochii solarienilor, pe când o colaborare cu un robot ar avea rezultate contrare. Cum eu te cunoşteam bine şi puteam deci lucra împreună în bune condiţiuni, s-a socotit convenabil ca solarienii să mă accepte drept om fără a fi efectiv înşelaţi printr-o afirmaţie directă în acest sens.

Baley nu credea. Era un gen de solicitudine pentru sentimentele pământenilor care nu i se potrivea unui spaţian, nici chiar unuia atât de luminat cum era doctorul Fastolfe.

Se gândi atunci la o altă soluţie şi spuse:

— Nu sunt oare solarienii renumiţi, printre Lumile exterioare, pentru producţia de roboţi?

— Mă bucur, răspunse Daneel, că ai fost informat despre economia Solariei.

— Nu mi s-a spus o vorbă. Cred că ştiu doar cum se scrie numele „Solaria” şi atât.