Florin Spataru - Delirând

DELIRÂND

Îndrăgostiţilor lumii

Cuvânt înainte Cuvânt înainte „Acest volum trebuie să fie cartea de căpătâi a oricărui tânăr cu concepţii sănătoase despre viaţă şi dragoste” (Marchizul De Sade) „Citind volumul «Delirând» am dobândit ceea ce nu aveam: conştiinţa resurselor mele fizice şi psihice” (Contele Masoch) Menţionăm că în ziua de 15 ianuarie 1985 s-au semnalat în toată lumea cutremure locale datorate răsucirii în mormânt a lui Homer, Shakespeare, Vergiliu, Eminescu, Abu Nuwas, Lao Ţâ, Rabindranath Tagore, Beethoven, Napoleon, Alexandru Macedon, Lucreţia Borgia şi alţii.

Să se facă lumină ! Să se facă lumină ! Lumina scheletic răcneşte; băga-mi-aş sub giulgiu grânele morbide. Ciorapii mugesc : Groh-groh ; câţiva în budă : blub bla bla - Optsprezece exhibiţionişti în sicrie, cu lumânări pe burtă, punk-işti : În spume ! Baluba În pomul cu vrăbii ! Pe mine, Gâtlejul-tub care suge putred, mucos şi urlă echilibrul...Eu ! „Grânarul pute ca un ...”, geme uleios păstrăvul în crăci, Exhumat. Pe tine, Dragostea borâtă se cacă ca o fantomă Şi trage apa în coşciug, face spume, borăşte cu spuma mării. Şi ! Pe! Urlând, urina cu cadavrul în buze Cu curaj mănâncă, şi îmi curg Balele. Înfige În cur ! (07.12.83)

Soare de primăvară Soare de primăvară În parc aleile-s în floare. Ceru-i albastru la zenit Şi dezmierdat de-o dulce boare Eu printre trandafiri vomit. (25.01.85)

Sistemul binar Sistemul binar Kant = 0 Beethoven = 0 Schopenhauer =0. Napoleon = 0. Euler = Gauss = 0 Pitagora =0. Eu = 1. (1984)

Nervi de ianuarie Nervi de ianuarie Globi oculari căprui, verzi şi albaştri Bălăngăne din sângerii orbite. De spaimă, stupefacţie şi groază Răzbat din vale urlete cumplite. Târându-se pe cioturi mutilate, Un terci de carne, oase şi mult sânge O dâră umedă în urma-i lasă. Şi corbi rotesc, ţipând de parc-ar plânge. Cu ochii plini de-o disperare mută, Cu creierii curgând din ţeasta spartă, C-un firicel de sânge-n colţul gurii El îşi blestemă-n sine trista soartă. Cu gâtul retezat pân’ la ureche, Cu sângele-i ţâşnind şuvoi din vine, Cu ultime puteri el bate-n poartă: - Sunt eu, iubito, ieşi şi hai cu mine. (04.01.85)

Prinţesa papuaşă Prinţesa papuaşă Motto: „Astă-seară e bal / În salonul oval” Avu loc aseară-n palatul de cristal Petrecerea în cinstea prinţesei papuaşe, Şi zeci de invitaţi, în salonul oval, Porniră să danseze cu gesturi gingaşe. Apoi porni şi vinul să clipocească-n cupe Şi atmosfera-ndată mai destinsă fu. În ochii tuturor, după puţine clipe, Câte-o sclipire-aprinsă, fugară apăru. Deodată, precum un fulger ce despică Nori negri ce tăcuţi pe cer s-au adunat, În lături zboară treflă,cupă,caro şi pică Şi unghii, dinţi se-nfig în cel apropiat. Dintr-o grămadă diformă de sub masă Sar membre dezmembrate, fâşii de piele rupte, Hălci sângerii de carne. Toţi trag, nimeni nu lasă. Pe buze le curg creieri din craniile supte. O pereche de plămâni agaţă de candelabru, Pe oglinzi veneţiene curge sângele şuvoi; Braţe, glezne descărnate se rostogolesc macabru, Pe orbite dezgolite se adună muşte roi. O limbă retezată îşi ia locul pe bufet Alături de-o ureche şi un arătător. Un esofag muşcat se-afundă în şerbet. O căpăţână cheală umple acest decor. Un râgâit stătut şi lacom se aude-n camera vecină; Acolo dorm copii gazdei ! Au fost descoperiţi ! Oase moi scrâşnesc zdrobite, completând bogata cină Ce se-ncheie-n sos de carne garnit cu plămâni striviţi. (15.01.85)

Ce te bălăngăneşti... Ce te bălăngăneşti... Scurgându-mi halba pân’ la fund Mai pun deoparte şase franci Şi cu un gest de nonşalanţă Urât mă răstesc la bocanci. Esofagul îmi emite, Stomacul îmi face ghiogârţ, În timp ce maţele-mi rebele Degajă un homeric pârţ. (1985)

Delirând Delirând Ren absorbit în centuri fixative ! Al burţii dans: declin delir decor. Să nu parcaţi maşina - vin pompierii. Absurd incestuos o urlu-n cor. O! buze derivate-n dalbe ablative, Ca o minune delăsare rât de porc. Cutremure în nuntă Panţatantra! De-un cincinal întruna tot soc storc. Păzea! Păzea! Păzea! Păzea! Degeaba. Rit ritual obscen muge-n amurg. După tine, da; da; da; da; după tine, Exacerbaţii ochi tot mi se scurg. (15.01.85) Notă: La apariţia poeziei „Delirând”, mulţimea furibundă l-a exhumat pe Shakespeare, profanându-i mormântul. În acelaşi timp s-a tras cu tunul în statuia lui Goethe la Weimar, iar statuia lui Venus din Milo a fost batjocorită de un maniac.

Noblésse oblige Noblésse oblige Cu nonşalanţa-i caracteristică Bătrâna contesă îşi scoase monoclul Şi băşindu-se, exclamă : - Ce onoare, dragă marchize ! Marchizul se înclină cu graţie Şi, gemând, borî pe clavecin. Valetul anunţă scobindu-se în nara stângă : - Poftiţi în salon, masa e servită ! Un râgâit aprobator Răsună din budoarul tinerei ducese. Pe rând, sosiră oaspeţii. Apoi ne aşezarăm cu toţii la masă. Apoi se serviră băuturile. Apoi mi se rupse filmul. (07.03.85)

8 Martie 8 Martie Mâine va fi 8 Martie. (Ziua femeii). Pentr...femeii ? Am zis femeii ? Femei ? Femei ? Unde ? Unde ? Pentru numele lui Dumnezeu, unde ? Unde ? (Răgete inumane). ...Unde rămăsesem ? Aşa. Femeia, floarea societăţii ! Pentru dragile noastre femei şi fete, un gând fru... fete ? Fete ? Unde ? Staţi ! Aşteptaţi-mă ! Vreau şi eu ! Unde ? Fete ! Fete tinere ! (Zbierete, sughiţuri). ... Uşa se dărâmă sub lovituri de cazma. Intră doi bărbaţi solizi. De ce - Dar de ce or fi îmbrăcaţi aşa alb ? Ce dori... Lăsaţi-mă ! Nu ! Nuuuu... (07.03.85)

Irizări bilunare Irizări bilunare - poem de factură filozofică - Fir-aţi ai dracului de pereţi de cauciuc ! Vreau să ies de aici, lua-v-ar dracu’ ! Îi lovesc cu palmele, cu pumnii, cu picioarele dar blestemaţii de pereţi nu se deschid. Deodată un râs isteric mă cuprinde : Izbesc puternic cu gândurile şi mugind, clădirea de cauciuc se cutremură din temelii. (08.03.85) Notă : La apariţia poemului filozofic „Irizări bilunare”, operele lui Kant, Hegel, Freud, Descartes au fost arse în pieţele publice a 29 de capitale europene şi sudamericane. La Atena, bustul lui Platon a fost batjocorit de elevi fanatizaţi.

Natură dezlănţuită Natură dezlănţuită Iată-acum se-aude-un susur Ca un şopotind izvor, Ca vântul ce printre frunze Foşneşte încetişor. Dar, un tunet ! Şi urgia Ca un uragan deodat’ Cu o furie nebună Apa a învolburat. În tumultul urlător De cascadă înspumată Apa parcă se răscoală Clocotind înfuriată. Dar din nou, ca la un semn, Urgia s-a potolit. Căscând am trântit capacul Şi din closet am ieşit. (10.03.85)

Abluţiuni rituale

Mărturisire

Ai spart oalele

Spitalul 9

Masa e servită

Podul de piatră

Mai bine ca-n mormânt

Am pierdut o batistuţă

Caré de aşi

Omul negru

Elegie

Hora crucilor

Nan Jing

Dragoste veşnică

Muma Pădurii

Galactogogu

Baba Cloanţa

Bau-Bau

Baba Hârca

Jugănirea Porcului

Cu mască, fără mască

Răzbunarea chinezului

De Sade

Bla-bla-bla

Ochii Tăi

Hunt