Florin Spataru - Delirând

The Last Fuck

Întorsura Buzăului

Maxima expansiunii

Dream Butcher

Albă-ca-zăpada

Romanţă

Imnul pionierilor

Scufiţa Roşie

Ala, bala, portocala

Găleata cu muci

Revelion

Vâlva Codrului

Monosilabică 1 - Propunere

Monosilabică 2 - Cu gândul la Omar Khayyam

Harcea-Parcea

90°

Baba Novac

Countdown

Muciman

- DE LA AGFA LA BODEGA -

„O capodoperĂ cu Ă mare”

(Hegel)

„Acest volum trebuie să fie cartea de căpătâi a oricărui tânăr

cu concepţii sănătoase despre viaţă şi dragoste”

(Marchizul De Sade)

„Citind volumul «Delirând» am dobândit ceea ce nu aveam:

conştiinţa resurselor mele fizice şi psihice”

(Contele Masoch)

Menţionăm că în ziua de 15 ianuarie 1985 s-au semnalat în toată

lumea cutremure locale datorate răsucirii în mormânt a lui Homer, Shakespeare, Vergiliu, Eminescu, Abu Nuwas, Lao Ţâ, Rabindranath Tagore, Beethoven, Napoleon, Alexandru Macedon, Lucreţia Borgia şi alţii.

Lumina scheletic răcneşte; băga-mi-aş sub giulgiu grânele morbide.

Ciorapii mugesc : Groh-groh ; câţiva în budă : blub bla bla -

Optsprezece exhibiţionişti în sicrie, cu lumânări pe burtă, punk-işti :

În spume !

Baluba

În pomul cu vrăbii !

Pe mine,

Gâtlejul-tub care suge putred, mucos şi urlă echilibrul...Eu !

„Grânarul pute ca un ...”, geme uleios păstrăvul în crăci,

Exhumat.

Pe tine,

Dragostea borâtă se cacă ca o fantomă

Şi trage apa în coşciug, face spume, borăşte cu spuma mării.

Şi !

Pe!

Urlând, urina cu cadavrul în buze

Cu curaj mănâncă, şi îmi curg

Balele.

Înfige

În cur !

(07.12.83)

În parc aleile-s în floare.

Ceru-i albastru la zenit

Şi dezmierdat de-o dulce boare

Eu printre trandafiri vomit.

(25.01.85)

Kant = 0

Beethoven = 0

Schopenhauer

=0.

Napoleon =

0.

Euler = Gauss = 0

Pitagora

=0.

Eu = 1.

(1984)

Globi oculari căprui, verzi şi albaştri

Bălăngăne din sângerii orbite.

De spaimă, stupefacţie şi groază

Răzbat din vale urlete cumplite.

Târându-se pe cioturi mutilate,

Un terci de carne, oase şi mult sânge

O dâră umedă în urma-i lasă.

Şi corbi rotesc, ţipând de parc-ar plânge.

Cu ochii plini de-o disperare mută,

Cu creierii curgând din ţeasta spartă,

C-un firicel de sânge-n colţul gurii

El îşi blestemă-n sine trista soartă.

Cu gâtul retezat pân’ la ureche,

Cu sângele-i ţâşnind şuvoi din vine,

Cu ultime puteri el bate-n poartă:

- Sunt eu, iubito, ieşi şi hai cu mine.

(04.01.85)

Motto: „Astă-seară e bal / În salonul oval”

Avu loc aseară-n palatul de cristal

Petrecerea în cinstea prinţesei papuaşe,

Şi zeci de invitaţi, în salonul oval,

Porniră să danseze cu gesturi gingaşe.

Apoi porni şi vinul să clipocească-n cupe

Şi atmosfera-ndată mai destinsă fu.

În ochii tuturor, după puţine clipe,

Câte-o sclipire-aprinsă, fugară apăru.

Deodată, precum un fulger ce despică

Nori negri ce tăcuţi pe cer s-au adunat,

În lături zboară treflă,cupă,caro şi pică

Şi unghii, dinţi se-nfig în cel apropiat.

Dintr-o grămadă diformă de sub masă

Sar membre dezmembrate, fâşii de piele rupte,

Hălci sângerii de carne. Toţi trag, nimeni nu lasă.

Pe buze le curg creieri din craniile supte.

O pereche de plămâni agaţă de candelabru,

Pe oglinzi veneţiene curge sângele şuvoi;

Braţe, glezne descărnate se rostogolesc macabru,

Pe orbite dezgolite se adună muşte roi.

O limbă retezată îşi ia locul pe bufet

Alături de-o ureche şi un arătător.

Un esofag muşcat se-afundă în şerbet.

O căpăţână cheală umple acest decor.

Un râgâit stătut şi lacom se aude-n camera vecină;

Acolo dorm copii gazdei ! Au fost descoperiţi !

Oase moi scrâşnesc zdrobite, completând bogata cină

Ce se-ncheie-n sos de carne garnit cu plămâni striviţi.

(15.01.85)

Scurgându-mi halba pân’ la fund

Mai pun deoparte şase franci

Şi cu un gest de nonşalanţă

Urât mă răstesc la bocanci.

Esofagul îmi emite,

Stomacul îmi face ghiogârţ,

În timp ce maţele-mi rebele

Degajă un homeric pârţ.

(1985)

Ren absorbit în centuri fixative !

Al burţii dans: declin delir decor.

Să nu parcaţi maşina - vin pompierii.

Absurd incestuos o urlu-n cor.

O! buze derivate-n dalbe ablative,

Ca o minune delăsare rât de porc.

Cutremure în nuntă Panţatantra!

De-un cincinal întruna tot soc storc.

Păzea! Păzea! Păzea! Păzea! Degeaba.

Rit ritual obscen muge-n amurg.

După tine, da; da; da; da; după tine,

Exacerbaţii ochi tot mi se scurg.

(15.01.85)

Notă: La apariţia poeziei „Delirând”, mulţimea furibundă l-a exhumat pe Shakespeare, profanându-i mormântul.

În acelaşi timp s-a tras cu tunul în statuia lui Goethe la Weimar, iar statuia lui Venus din Milo a fost batjocorită de un maniac.

Cu nonşalanţa-i caracteristică

Bătrâna contesă îşi scoase monoclul

Şi băşindu-se, exclamă :

- Ce onoare, dragă marchize !

Marchizul se înclină cu graţie

Şi, gemând, borî pe clavecin.

Valetul anunţă scobindu-se

în nara stângă :

- Poftiţi în salon, masa e servită !

Un râgâit aprobator

Răsună din budoarul tinerei ducese.

Pe rând, sosiră oaspeţii.

Apoi ne aşezarăm cu toţii la masă.

Apoi se serviră băuturile.

Apoi mi se rupse filmul.

(07.03.85)

Mâine va fi 8 Martie.

(Ziua femeii). Pentr...femeii ?

Am zis femeii ? Femei ?

Femei ? Unde ? Unde ?

Pentru numele lui Dumnezeu, unde ?

Unde ? (Răgete inumane).

...Unde rămăsesem ? Aşa.

Femeia, floarea societăţii !

Pentru dragile noastre femei

şi fete, un gând fru... fete ?

Fete ? Unde ? Staţi ! Aşteptaţi-mă !

Vreau şi eu ! Unde ?

Fete ! Fete tinere ! (Zbierete, sughiţuri).

...

Uşa se dărâmă sub lovituri de cazma.

Intră doi bărbaţi solizi. De ce -

Dar de ce or fi îmbrăcaţi aşa alb ?

Ce dori... Lăsaţi-mă ! Nu ! Nuuuu...

(07.03.85)

- poem de factură filozofică -

Fir-aţi ai dracului de pereţi de cauciuc !

Vreau să ies de aici,

lua-v-ar dracu’ !

Îi lovesc cu palmele,

cu pumnii,

cu picioarele

dar blestemaţii de pereţi nu se deschid.

Deodată un râs isteric mă cuprinde :

Izbesc puternic

cu gândurile

şi mugind, clădirea de cauciuc

se cutremură din temelii.