Dan Birsa - Arinei. Poezii

© Dan Birsa, 2022

ISBN 978-5-0055-9075-6

Created with Ridero smart publishing system

Draga și scumpa tatei fetiță, Arina

Tu ești îngerașul nostru, frumușică și deșteaptă.

Tata te iubește și îți dedică publicarea acestor poezii,

scrise de inima mea timp de o viață, ție.

Tu ești parte din sufletul meu și eu te ador din tot sufletul,

ești fetița tatei, al meu Bubusel.

Să fii mereu bravo în toate, să fii sănătoșică și fericită,

iar eu te voi susține în tot ce faci.

Cu drag,

Tata

Arinuș, a noastră mezină floricică,

Dragălașă, finuță, frumușică,

Eu te iubesc din suflet, a familiei luptătoare,

Să fii fericită și frumoasă ca o floare

Dar tu, prietenul meu drag,

Avusei să-ntâlnești pe cineva,

În care sufletu-ți pribeag,

Să se dizolve, fără-a observa?

Să îi iubești fiece părticică,

Așa cum nu-ți puteai închipui,

Iar lumea, să devină foarte mică,

Pe lângă fericirea de-a iubi?

Să nu conteze toate importante,

Ce fiecare-n viață le avem,

Să retrăiești, a vieții, preafrumoasă parte,

Când, te simți, parcă ai fi-n Edem?

Când ți se va-ntâmpla acea minune,

De a iubi, tu, nebunește, necondiționat,

Să lași deoparte, tot, ce e rutină-n lume,

Să savurezi doar omul adorat.

Nu banii te vor încălzi l-apus de viață,

Cariera nu te va-nveli când îți e frig,

Prietenii nu îți vor colora, atât de gingaș, dimineața,

Iar celelalte vor fi doar un dubios câștig.

Doar sufletul e tot, ce va rămâne,

Și dacă ai găsit să-l înflorească cineva,

Nu te gândi, ce poate să se-ntâmple mâine,

Tu savurează fericirea azi, ce dragostea o va salva.

Și tu, ca fiecare om, în a lui viață,

Te naști, doar pentru fericirea a-ntâlni,

Iar dacă-ai întâlnit iubirea, ce te-nalță,

Nu o lăsă, trăiește-o, nu o omorî.

Cum va fi mâine, nu cunoaște nimeni,

Doar Universul, în al său, pentru tine, plan,

Și nu contează, ce îți spun cei semeni,

Tu nu distruge, a iubirii, firav, bibelou de porțelan.

Iar dacă ai decis, că toate alte sunt mai importante,

Și sufletul fericit contează mai puțin,

Doar ține minte acea vieții tale parte,

Când Universul ți-a dăruit a dragostei sentiment divin.

Noi toți fugim în calea vieții,

Grăbiți în cele multe-a reuși,

Dar dacă tu iubirea-ai întâlnit, drumețe,

Oprește-te pe-o clipă, care, poate, niciodată nu va mai veni…

Astăzi te-am zărit, în ale tale poze,

O pariziană, aducându-mi romantisme roze,

Cele simțite, privind copil, în amurg,

Celebrul “Les parapluies de Cherbourg”

Nu te cunosc, dar inexplicabil simt,

Sufletu-ți aidoma unei brize matinale plăpând,

Frumoasă, firavă-n bătăile vieții, romaniță,

O deosebită, în toate aparențele, fetiță

Doar Universul știe, cum de te-am zărit,

De ce, eu la apus, pe tine, rază de lumină, te-am întâlnit,

Și fără a vrea gândurile să ți le răzlețesc,

Doar, un simplu, primește al meu Mulțumesc.

Mulțumesc că ești TU și o ai pe EA,

Cea, de în sufletu-ți există, dulce acadea,

Mulțumesc, că în toate reci și sure,

Reușești să exiști, în a ta colorată alură.

Și, te rog, niciodată nu te opri,

În a fi TU, adevărată, în toate, zi de zi,

Nu înceta bradul vieții în a-l împodobi,

Și al tău Moș Crăciun, la sigur, va veni…

E pe-nserate a zilei compromise, care te fac să îndrugi,

în suflet, explicații….

De ce și pentru cine să le aplici, ale destinului frustrații…

De ce să chemi și să aștepți venind, în grabă gândurile senine,

Când este lumea plină de intrigi

și cei mai sinceri nu mai vor să vină…

A mai trecut o zi, precum și altele, de până și de după,

A mai venit un gând, și altele mai vin și sunt pe ducă,

Ca, prin minune, să observe, că în sfîrșit, e vremea de culcare,

Și mâine va mai fi o zi, ca cele până azi, asemeni fiecare…

Dar poate soarele de dimineață va sorți, o rază, mai deosebită,

Și mîine, în sfirșit, îți va veni acea persoană, demult sortită…

Speranța, dragă singuratic suflet, e unică, ce te mai ține,

Să te trezești, să fii, tu să exiști și să mai știe cineva de tine…

Însă în zadar… Va fi o iarăși dimineață, și va mai fi o zi,

și va mai fi o seară,

În care tu, la fel, din nou, te vei dedica speranței, te vei gândi,

a câta mie oară,

Că, mâine dimineața, soarele îți va aduce, în sfârșit,

în, a luminei, zi,

O minunată șansă, sufletul pereche,

în a ta viață, de a-l întîlni…

Ești atât de frumoasă, că taie răsuflarea,

Ca infinitul, care-l fredonează marea,

Precum zâmbetul, ce-l dăruiește floarea,

Asemenea stropului, adus în mai, de soare.

Ești minunatul îngeraș, cu ochișorii triști,

Ce fac inima să bată, aidoma unei moriști,

Trezind dorința în toate să riști,

E incredibil și minunat, că în realitate exiști.

Cuvintele banale de care nu mă pot abține,

Văzându-te și cunoscându-te pe tine,

Probabil îți trezesc doar zâmbetul, știu bine,

Dar ești atât de adevărată, încât întregul Univers îți aparține

Ochii tăi frumoși, ca viața, si zâmbetul de regină,

Au făcut, din nou, să-mi cânte sufletul, plin de rugină,

Precum raza, plapândă, a soarelui, ce viața dăruiește,

Ești îngerașul pur, ce dragostea trezește.

Ochișorii tăi superbi, de înger, și vocea lină de izvor,

Fac să cânte, din nou, strunele sufletului meu, lipsite de dor,

Ești atât de luminoasă, în fiece poză, și-n fiece ipostază,

Că, lumina ta, eclipsează a soarelui rază.

Ochii tăi alină, ochii tăi îmbată,

Ochii tăi fac inima, nebun, să bată,

Ochii tăi atrag, în lumea fără veste,

Pentru că ești preafrumoasa zână din poveste

Ești frumoasă, adevărată și plină de viață,

Ești cea, care face vie orice dimineață,

Ești stropul de soare, ce mângâie pe față,

Ești îngerul, ce-a sufletului strune agață…

Să fii Fericită, Să fii Adorată,

Să fii Iubită și Venerată,

Și cel, cărui inima ta îi e dăruită,

Fie, să te facă zilnic fericită

Scuză-mi indiscreția de a-ți spune cum ești,

Dar, parca-i fi o zână, venită din povești,

Ești atât de deosebită și atât de frumoasă,

Că meriți să fii cântată în versuri, precum o crăiasă.

Prințesă nestemată, din țărm îndepărtat,

Ce inima, prin frumusețea-i, i-a furat,

Facându-i existența posibilă în vis,

Dăruindu-i speranța unui paradis,

Rămâne-a fi departe, peste mări și țări,

Dar cu speranța unei fericite întâmplări,

De a o cunoaște’n viață – reală de a o ști,

Pentru, ca fericirea dragostei eterne de a o trăi

Ochișorii tăi plapânzi de zână,