Danilo Clementoni - Întoarcerea Pe Pământ

Desenul reprezenta un dreptunghi compus din cincisprezece linii orizontale roșii și albe. În colțul din partea stângă sus, era un alt dreptunghi cu cincizeci și două de stele albe în cinci colțuri. La dreapta erau patru simboluri:

J U N O

- Pare un fel de scriere, a ghicit Azakis. Poate simbolurile reprezintă numele celor care au creat sonda.

- Sau poate Acela e numele ei, l-a contrazis Petri. Sonda se numea ‘JUNO’, iar acel dreptunghi colorat este simbolul creatorilor săi.

- Orice ar fi, nu a fost făcut de noi, a conchis Azakis. Crezi că e posibil să existe vreo formă de viață înăuntru?

- Mă îndoiesc. Nu ceva ce cunoaștem, cel puțin. Singurul loc în care ar putea fi cineva este capsula din spate, și aceea e prea mica pentru a găzdui o ființă.

Chiar în timp ce vorbea, Petri deja începuse să scaneze sonda, căutând semne de viață înăuntrul ei. După câteva momente, o serie de simboluri au apărut pe ecran, și a încercat repede să le traducă pentru prietenul său.

- Senzorii noștri nu au detectat niciun semn de viață înăuntru. Nu pare să fie nicio armă, de asemenea. Dintr-o analiză preliminară, aș spune că este un fel de navă iscoadă, care explorează partea mediană a sistemului solar, în căutarea a cine știe ce.

- Posibil, a fost de acord Azakis. Dar întrebarea care trebuie să ne-o punem este: ”Cine a trimis-o?”

- Păi, dacă excludem prezența extratereștrilor misterioși, aș spune că singurii capabili să construiască așa ceva, ar fi vechii noștri ”prieteni tereștri”.

- Ce vrei să spui? Ultima data când am plecat, călătoreau încă pe cai. Cum ar fi putut ajunge la un asemenea nivel de dezvoltare într-o perioadă așa de scurtă? Să trimiți o sondă prin spațiu, nu-i puțin lucru.

- Perioadă scurtă? a spus Petri, uitându-se fix în ochii lui. Nu uita că, pentru ei, au trecut 3600 de ani de atunci. Dat fiind faptul că durata lor medie de viață este cincizeci, maxim șaizeci de ani, au trecut cel puțin șaizeci de generații. Poate au devenit mai inteligenți decât ne-am imaginat.

- Și probabil din cauza asta erau Bătrânii atât de îngrijorați de misiunea asta. Se așteptau la asta, sau aveau măcar în vedere posibilitatea.

- Păi ar fi putut să ne spună și nouă ceva. Numai văzând chestia asta aproape am făcut un atac de cord.

- E doar o speculație, a spus Azakis, frecându-și bărbia cu degetul mare și arătătorul, dar pare să aibă sens. O să încerc să-i contactez pe Bătrâni. Să văd dacă pot obține mai multe informații de la ei, asta dacă le dețin și ei. Între timp, încearcă să afli cât mai multe despre chestia asta. Analizează-i cursul curent, viteza, masa etc etc și încearcă să faci niște predicții privind destinația, când a plecat și orice date a înregistrat. Vreau să știu cât mai multe despre ce ne așteaptă acolo.

- Bine, Zak, a spus Petri, în timp ce holograme colorate cu un număr infinit de numere și formule pluteau în jurul lui.

- Și nu uita să analizezi partea pe care ai identificat-o ca fiind antena. Dacă este ceea ce spui, va putea transmite și recepționa. N-o să fiu prea fericit să aflu că întâlnirea noastră a fost deja comunicată celor care au trimis sonda.

Spunând acestea, Azakis s-a îndreptat spre cabina sa H^COM, singurul loc de pe navă echipat pentru comunicații la distanță mare. Se afla între porțile optsprezece și nouăsprezece ale modulelor interne de transfer. Ușa s-a deschis cu un șuierat ușor iar Azakis s-a strecurat în cabina îngustă

Dumnezeu știe de ce au făcut-o așa de mica… s-a întrebat el, încercând să se așeze în locul la fel de îngust, care se cobora automat. Poate nu doreau s-o folosim prea des...

În timp ce ușa se închidea în spatele lui, a început să dea o serie de comenzi panoului din fața sa. A durat câteva secunde până la stabilizarea semnalului. Dintr-o dată, pe afișajul holografic asemănător celui din camera sa, s-a conturat figura ridată a superiorului Bătrânilor.

- Azakis, a spus bătrânul, zâmbind și ridicând o mână osoasă în semn de salut. Ce te face să suni un biet bătrân cu asemenea urgență?

Nu a reușit niciodată să afle vârsta exacta a superiorului său. Nimănui nu-i era permisă cunoașterea unei asemenea informații sensibile despre Bătrâni. Era clar că fuseseră martorii multor rotații în jurul soarelui. Cu toate acestea, ochii săi se mișcau necontenit cu mai multă vitalitate chiar decât a sa.

- Am intrat în contact cu ceva surprinzător, cel puțin pentru noi, a început Azakis, fără prea multă introducere, uitându-se fix în ochii interlocutorului. Aproape ne-am ciocnit cu un obiect neidentificat, a continuat el, studiind expresia figurii Bătrânului.

- Un obiect? Spune-mi mai multe, băiete.

- Petri îl analizează încă, dar credem că e posibil să fie un fel de sondă, și suntem siguri că nu este a noastră. Ochii Bătrânului s-au mărit. Până și el părea surprins.

Am găsit niște simboluri caudate gravate pe carenă într-o limbă pe care nu o cunoaștem, a adăugat el. Vă trimit toate informațiile.

Pentru o clipă, Bătrânul a părut absent. Folosindu-și O^COM a analizat fluxul de informații care transmis.

După câteva clipe lungi, și-a întors privirea spre Azakis. În cele din urmă, pe un ton lipsit de emoție, a spus:

- Voi convoca o întâlnire de urgență a Consiliului Bătrânilor. Totul îmi indică faptul că deducțiile voastre inițiale sunt corecte. Dacă este așa, va trebui să ne revizuim planurile în cel mai scurt timp.

- Voi aștepta instrucțiuni, și spunând aceasta, Azakis a întrerupt comunicarea.

Nasiriyya – Cina

Colonelul și Elisa goleau deja al treilea pahar de șampanie, iar atmosfera dintre ei devenise în mod clar mult mai relaxată.

- Sincer, Jack, Masgouf- ul ăsta este delicios. Nu o să reușesc să mănânc tot. E o porție imensă.

- Da, chiar este extraordinar. Ar trebui să complimentăm bucătarul.

- Poate ar trebui să mă căsătoresc cu el, ca să poată găti pentru mine, a spus Elisa râzând poate prea tare. Alcoolul își făcea deja efectul.

- Nu. Va trebui să aștepte la rând. Eu am fost primul. Riscase o glumă, sperând să nu fi fost prea deplasată. Elisa s-a prefăcut să nu observe și a continuat să ronțăie sturionul.

- Și chiar nu ești căsătorit?

- Nu. Nu am avut timp pentru asta.

- Ce scuză tristă, a răspuns ea, aruncându-i o privire șmecheră.

- Ei bine, am fost foarte aproape o data, dar viața de armată nu se împacă prea bine cu căsătoria. Și tu? a adăugat el, deviind de la un subiect care era încă dureros pentru el. Ai fost căsătorită vreodată ?

- Glumești? Cine ar suporta o femeie care-și petrece majoritatea timpului umblând în jurul lumii, săpând ca o cârtiță sub pământ și căreia îi face plăcere să pângărească morminte vechi de mii de ani?