TEKTIME UNIPERSONALE - Cuvântul Împărtășit

Momentul simbolic al instaurării acestor porunci se petrece pe munte, când Moise le primește, apoi Iisus coboară pe Pământ care să împlinească legea. O nouă eră a început atunci pentru mântuire umanității.

Pot spune că și eu sunt unul dintre ei. Știu că am ajuns departe în a fi învățătorul unei lumi din ce în ce mai îndepărtate de Dumnezeu. Scopul este să ne trezim în această nouă realitate, să urmăm poruncile, după care toate celelalte lucruri vor veni de la sine. Nu vă temeți în legătură cu viitorul, cu ce să purtați pe voi sau ce să mâncați, pentru că doar păgânul face asta, din ignoranța lui față de Yahweh. „Eu sunt” vă asigură că viitorul va fi roditor în Împărăție.

Tot ceea ce există și ceea ce va exista aparține doar lui Yahweh și fiilor lui. În măreția Lui, care include omnipotență și omnisciență, El a dorit să-și împartă gloria cu muritorii și nemuritorii. În lumea terestră, au fost create dimensiuni multiple și ființe multiple, cu scopul de a împlini cerințele necesare pentru ordinea dreaptă a planetei și pentru a renunța la fericirea personală.

În lumea carnală, omul joacă acum rolul principal în organizarea planetei. Din nefericire, odată cu avansarea civilizației cuceririle, omul a ajuns să fie suficient sieși, să fie în mod eronat independent de Dumnezeu. Acest lucru este ca o perdea trasă peste ochi, care nu îl lasă să vadă adevărata realitate. Vă spun, fraților, nu există nimeni pe această planetă care să fie măreț. Cu toții împărțim această slăbiciune a cărnii și suntem expuși la infracțiuni, boli oportuniste, calamități, obstacole, eșuări, suferințe, dezamăgiri, teamă, lucruri neașteptate, hazard și chiar moartea trupească. Așadar, cum poți trăi cu aceste posibilități și să fii fericit pe Pământ?

Ca să răspundem la întrebarea de mai sus, trebuie să ne consultăm cu Tatăl. Este de ajuns pentru om ca el să-și facă datoria și să cultive bunele valori deja menționate, pentru ca binecuvântarea să vină de Sus. Omul trebuie să-și recunoască nimicnicia și să creadă cu tărie într-un singur Dumnezeu capabil să realizeze imposibilul. În partea opusă, mândria distruge omul și îl aruncă într-o groapă fără fund. Când omul vrea să-și depășească limitele și să investigheze mistere discutabile, Dumnezeu va schimba condițiile și nu-i va oferi niciun răspuns. Ființa omenească este slabă, are limite și devine măreață doar prin credința către Tatăl care oferă propășire. Așadar, fraților, să fim umili și să căutăm Împărăția Tatălui înainte de toate. El dorește să facem asta din străfundurile inimii Lui.

Totul în viață se întâmplă cu un motiv. Nimic nu este întâmplător. La fel este și cu umanitatea. Fiecare om care vine pe această planetă plină de încercări are o misiune de îndeplinit. Cu toții avem. Mic sau mare, cu toții avem câte un rol pe această planetă, care este vital pentru dezvoltarea vieții.

Este greu pentru toți să înțelegem ce vrea Dumnezeu de la noi și să-I împlinim dorințele. Dificultățile care apar pe parcurs îi fac pe mulți dintre noi să renunțe la personalitatea lor și să cadă în corupție și eșec. Ce poți face ca să eviți acest lucru? Există o zicală care spune așa: „Nebănuite sunt căile Domnului.” Interpretând-o, ne dăm seama că trebuie să ne împlinim menirea, să ne rugăm sincer la Tatăl, cerându-I să împlinească voia Lui în viața noastră. Yahweh Dumnezeul este suveran, el animă sufletul uman și ceea ce este scris se va întâmpla cu siguranță. Totuși, „Fă-ți treaba și Eu te voi ajuta” este altă zicală care o completează pe prima și o clarifică.

Pentru a exemplifica textul de mai sus, voi vorbi din experiența personală. Am început să scriu între anii 2006 și 2007 un text simplu de dezvoltare personală care avea fix treizeci și șapte de pagini. În același an, am început să studiez pentru Master și mi-am luat o slujbă în serviciul public. În acel moment eram într-o situație financiară și personală complicată. Am trăit o noapte permanentă și periculoasă a sufletului, ceea ce aproape că m-a omorât. Pe parte financiară, nu aveam destui bani pentru nimic, nici măcar să cumpăr o cărticică simplă (care mi-ar atenua puțin problemele personale), ca să nu mai vorbesc de un calculator, care era visul meu.

Am început să lucrez la carte în timpul orelor de muncă, pentru că nu aveam de ales. În două luni era completă. În aceeași perioadă am renunțat la serviciul meu și m-am dedicat aproape în întregime facultății. După ce mi-am terminat cartea, am trimis-o către publicate și am așteptat un răspuns.

Trei luni mai târziu, am primit odată cu cartea o scrisoare foarte amabilă, în care scria că publicarea este respinsă. A fost primul meu șoc și eșec literar care m-a zguduit de la rădăcină. Nu aveam de ales decât să mă concentrez pe studiu și să renunț la scris. În acel moment, nu exista nicio posibilitate pentru mine să devin scriitor.

În acea perioadă de nesiguranță s-a întâmplat ca forțele binelui să acționeze în mod misterios. De două ori am primit dovada că visul meu încă se putea împlini. După ce am plecat de la facultate cu micuța mea carte în mână, imediat după ce le-am arătat-o unor colegi, am primit următorul mesaj de la Yahweh, Tatăl meu: „Aldivan, nu te îngrijora. Vei învinge. Vei fii prezicătorul, cel mai respectat om din literatură.” A fost un șoc pentru mine. Mai întâi, de ce nu puteam înțelege mesajul? „Prezicător”? Am scris doar o carte, și chiar și aceea a fost respinsă. Nu avea niciun sens.

A doua parte a mesajului mi-a fost dezvăluită când m-am întors de la facultate în satul meu natal. Trecem prin piața mare când, la un moment dat, am intrat într-o state extatică. În doar câteva secunde, am văzut titlurile câtorva cărți și am auzit coruri de îngeri cântând: „Fiul Domnului va cuceri lumea.” Nici acest mesaj nu a avut foarte mult sens pe moment, pentru că eram concentrat pe problemele mele. Cu toate acestea, a trebuit să cred în victoria mea, chiar dacă întârziam să acționez, pentru că promisiunea venea de la Yahweh și era de necontestat.

A mai trecut puțin timp. Am putut să scriu o poveste de dragoste în anul 2009, în timpul vacanței. Încă nu aveam calculator. Apoi am păstrat cu drag manuscrisul și viața a continuat. Am absolvit facultatea, mi-am cumpărat un calculator în 2011 cu banii economisiți, am scris manuscrisul și a fost acceptat pentru publicare în anul 2011.

Chiar și așa, situația tot nu era bună. Mi-am îndeplinit visul de a publica o carte, dar nici măcar nu știam piața, formele de publicare și de publicitate, iar condițiile financiare erau încă foarte rele. A trebuit să renunț la visul meu pentru a doua oară și să mă ocup de afacerile mele.

Cu o mare dedicare din partea mea, m-am angajat cu un salariu rezonabil. Asta a fost acum treizeci de ani. Mulțumită lui Yahweh, acum aveam mai multe șanse să îmi împlinesc visul. Cinci luni mai târziu, mi-am recâștigat speranța și m-am întors la scris. De atunci, nu m-am mai oprit.

Serviciul public îmi dă o oarecare siguranță că pot scrie în timpul meu liber. Astăzi am mai mult de zece cărți tipărite. Prima, pe care am scris-o în 2009, sub titlul de „Forțe Opuse”, prima carte din seria „Prezicătorul”, a fost tradusă până acum în italiană, franceză, engleză, rusă și spaniolă. Atunci a început împlinirea promisiunii de la Yahweh, cucerirea lumii.