Dawn Brower - Lecțiile Inimii

MULȚUMIRI MULȚUMIRI Doresc să îi mulțumesc din tot sufletul editoarei și artistei coperții, Victoria Miller. Ea mă ajută mai mult decât vă pot spune. Apreciez tot ceea ce face și că mă motivează să fiu mai bună ...să fac mai bine. Îți mulțumesc un milion. De asemenea, îi mulțumesc lui Elizabeth Evans. Îți mulțumesc că ești mereu acolo lângă mine și că îmi ești prietenă. Însemni atât de mult pentru mine. Mulțumirile nu sunt suficiente, dar este tot ceea ce am, așa că îți mulțumesc prietena mea pentru că ești persoana care ești. De asemenea, îi mulțumesc lui Aletha Boyd pentru ajutorul ei cu corecturile. Apreciez mult.

1. CAPITOLUL UNU

2. CAPITOLUL DOI

3. CAPITOLUL TREI

4. CAPITOLUL PATRU

5. CAPITOLUL CINCI

6. CAPITOLUL ȘASE

7. CAPITOLUL ȘAPTE

8. CAPITOLUL OPT

9. CAPITOLUL NOUĂ

10. CAPITOLUL ZECE

11. CAPITOLUL UNSPREZECE

EPILOG

POSTFAŢĂ

DESPRE AUTOARE

Aceasta este o operă de ficțiune. Numele, caracterele, organizațiile, locurile, evenimentele și incidentele sunt produs al imaginației autoarei. Orice asemănare cu locuri reale, organizații, sau persoane, în viață sau decedate este în întregime întâmplătoare.

Lecțiile Inimii Copyright © 2020 de Dawn Brower

Design copertă de: Victoria Miller

Toate drepturile rezervate.

Nici o parte din această carte nu poate fi reprodusă sub nici o formă sau prin orice mijloace electronice sau mecanice, inclusiv sisteme de stocare și recuperare a informațiilor, fără permisiunea scrisă a autorului, cu excepția utilizării de citate scurte într-o recenzie de carte.

Pentru cititorii mei care au mai vrut un pic din povestea lui Carter și Olivia. Sper că această poveste scurtă vă satisface, chiar dacă este doar un pic ...

Doresc să îi mulțumesc din tot sufletul editoarei și artistei coperții, Victoria Miller. Ea mă ajută mai mult decât vă pot spune. Apreciez tot ceea ce face și că mă motivează să fiu mai bună ...să fac mai bine. Îți mulțumesc un milion.

De asemenea, îi mulțumesc lui Elizabeth Evans. Îți mulțumesc că ești mereu acolo lângă mine și că îmi ești prietenă. Însemni atât de mult pentru mine. Mulțumirile nu sunt suficiente, dar este tot ceea ce am, așa că îți mulțumesc prietena mea pentru că ești persoana care ești. De asemenea, îi mulțumesc lui Aletha Boyd pentru ajutorul ei cu corecturile. Apreciez mult.

Ușa biroului de avocatură s-a deschis brusc și persoana care a intrat a dat peste Olivia West.

─ Ce naiba, a strigat ea scăpând dosarele din mână pe jos. S-a întors și s-a uitat la Carter Jackson... pacostea existenței ei.

─ Care e problema ta? S-a aplecat și a ridicat unul din dosare. Nu a vrut să se aplece complet pentru că știa că se va holba la fundul ei sau va spune ceva cu conotație sexuală despre poziția ei.

─ Îmi pare rău... S-a uitat în jur, ignorând-o complet. Ce nemernic. Nici măcar nu s-a oferit s-o ajute să ridice dosarele... cele pe care le-a scăpat din cauza lui. S-a uitat la ea, dar părea că nu o vedea. Ceva nu era în regulă. Carter, de obicei, o lingușea puțin și făcea un comentariu sexist.

─ Unde e sora mea? A întrebat răstit.

─ Ocupată. Olivia s-a dat înapoi și și-a aranjat cămașa. Era afurisită, dar nu îi păsa. O merita pentru neglijența lui. În plus, asta nu îl va opri să intre să o găsească pe Claire.

─ Nu o va încânta întreruperea. Ce e atât de important de crezi că e în regulă să dai peste cineva cu mușchii tăi. Erau destul de frumoși de privit ...

I-a aruncat o privire tăioasă. De ce a făcut bunul Dumnezeu un om atât de ursuz atât de superb. Dacă n-ar fi emanat ură în mod natural poate chiar

l-ar plăcea. Poate fiind cuvântul esențial...

─ Nu vreau să mă repet. Unde este Claire?

─ Este într-o o... Și-a dres glasul. Ea și Matt au o ședință de planificare în biroul lui. Da... Planificare. A sunat credibil. Mai degrabă o sesiune de lins ... La naiba, pe cine păcălea? Și-o trăgeau. Și era geloasă. Nu-și putea aminti ultima dată când avusese sex bun.

─ A fost greu? S-a învârtit și s-a îndreptat spre biroul lui Matt.

Olivia abia s-a abținut să nu chicotească.

─ Ai face bine să bați la ușă mai întâi. Era sigură că nu ar fi vrut să-și vadă sora într-o situație intimă..și bineînțeles...dezbrăcată. S-ar putea să-l sechele pe viață. La naiba, nu trebuia să-l avertizeze. Ar putea fi amuzant de văzut.

El s-a uitat peste umăr.

─ Nu ai nimic de făcut? Putea să fie cât de nemernic voia, dar Carter Jackson nu o speria. Lăsând la o parte insinuările, era moale. Îl văzuse vulnerabil.

─ Nu. Și-a pus mâna în șold.

─ Speram să fii un gentleman și să te oferi să mă ajuți să ridic dosarele pe care mi le-ai dat jos din mână, dar clar m-am înșelat. Ar trebuit să știu că nu mă pot aștepta la ceva politicos de la tine. Încă nu le ridicase pe toate de pe jos. Olivia a oftat. Ar trebui să le ridice. Poate după ce pleca Carter...

Carter i-a luat nasul între degetul arătător și degetul mare. A, îl iritase. Ce păcat. Răzbunarea se cuvenea.

─ Te ajut să-ți ridici hârtiile de căcat după ce vorbesc cu Claire. Unele lucruri sunt mai importante decât tu și nevoile tale. Te gândești vreodată la altcineva în afară de tine?

─ Aș putea să-ți pun aceeași întrebare. S-a uitat la el cu speranța că o privire îl va copleși–o fată poate spera. O călca pe nervi.

─ Te rog, ocupă-te de nevoile tale întâi. Dacă asta era un indiciu al tipului de amant care era, era un lucru bun că nu cedase dorinței și nu se aruncase spre el. Ea voia un iubit care să se ocupe de nevoile ei înainte de ale lui ... Carter nu părea genul.

─ Așa o să fac. Mulțumesc din suflet. Fără să mai spună nimic a început să bată cu putere în ușa lui Matt.

─ Claire! Vocea lui Carter era atât de puternică încât răsuna în cameră. Uau, putea fi ostentativ.

─ Crezi că e nevoie să țipi? A întrebat Olivia

─ Te aude tot biroul.

Carter părea că încerca s-o ignore. Ar trebui oare să se facă greu de ignorat? S-a auzit sunetul unor voci înăbușite. Carter a bătut din nou la uşă, de data asta mai tare, apoi a apăsat mânerul ușii și a descoperit că era încuiată—Claire și Matt clar o făceau. Olivia a zâmbit. Carter va avea o surpriză dacă reușea să spargă ușa. Nu era sigură dacă era dezamăgită sau nu că ușa era încuiată. Ar fi vrut să-i vadă expresia de groază de pe față.

─ Care e urgența? A spus Matt după ce a deschis ușa. A rămas în ușă holbându-se la Carter.

─ Făceam ceva.

Olivia s-a uitat în spatele lui Carter și Matt. Claire era un pic răvășită ... Era în procesul de închidere a nasturilor bluzei și asta nu a trecut neobservat de Carter—nările lui se măreau uitându-se în direcția ei. Ocupați da... ocupați cu ceva ceva. Nu îi învinovățea. Erau tineri și îndrăgostiți. Dacă ar fi găsit dragostea vieții ei, probabil, ar face același lucru care erau pe cale să-l facă sau terminaseră de făcut.

Carter a reușit să vorbească și le-a spus lui Claire și Matt,

─ Trebuie să vă spun ceva.

─ Noi mai întâi, a spus Claire. Cu un zâmbet mare pe buze. A ridicat mâna în sus și a fluturat-o în fața lui. Buclele ei blonde de aur erau răvășite, dar era mai radiantă ca niciodată.

─ Uite.