Amy Blankenship - Umbra Morții (Legături De Sânge Volumul 8)

Își privi mâna tremurându-i pentru o secundă, înainte să-și strecoare timid vârfurile degetelor în buzunar. Nu voia ca cineva să știe că are probleme cu inelul, de teamă că i-l vor lua și îl vor da afară din club.

Problema era că… în ultimele câteva zile, avea momente când simțea porniri febrile și întunecate care-i răsăreau în cap. Porniri care erau obscure și la polul opus personalității sale. Până acum, le controlase, dar, dacă asta avea să se schimbe, știa că trebuie să vorbească.

Firele de păr fine de pe brațe i se ridicară, iar Jason avu senzația că este urmărit. Își întoarse capul și privi cu ochii strânși către un copac imens aflat la depărtare. Pentru o secundă, se întrebă dacă apariția siluetei pe care tocmai o văzuse era o plăsmuire a imaginației sale, sau poate chiar o fantomă.

Un trosnet brusc din spate întrerupse șirul de gânduri al lui Jason. Se răsuci, gândind că Skitter supraviețuise cumva purificării din cimitir și îi urmărise până aici.

- Te-am prins, spuse Guy râzând. Ar fi trebuit să vezi ce față ai făcut. Mă mir că încă ai pantalonii uscați.

Jason îi aruncă lui Guy un zâmbet timid, dar nu mușcă momeala.

Guy se opri din râs, observând că Jason nu arată atât de bine.

- Vei fi bine la noapte? Ai fi crezut că un inel care te face invincibil te-ar apăra și de boală.

- Nu sunt bolnav… doar că n-am dormit prea bine, bombăni Jason, băgând mai adânc mâna cu inelul în buzunarul blugilor. Poate că era momentul să spună cuiva, iar Guy nu era o alegere atât de nefericită, doar practica magia. Eram nevoit să mă concentrez ca să știu ce simte Tiara… acum, că inelul funcționează din nou, primesc mai mult decât am sperat vreodată. Chestia ciudată este că… încep să simt că inelul este oarecum bântuit.

- Ce vrei să spui? întrebă Guy cu seriozitate.

Jason dădu din cap, incapabil să explice.

- Nimic, probabil că este diferența de fus orar… să treci de la om la supraom în aproape zero secunde este extrem de obositor.

- Mă întreb ce le ia atât de mult lui Zachary și Tiarei, spuse Guy, așezându-se pe trepte, în timp ce Jason se aplecă pe unul dintre stâlpii care înconjurau veranda din față.

- Da, și eu mă întreb, Jason ar fi vrut să-și dea ochii peste cap, dar, în gând, îi mulțumi lui Guy că a schimbat subiectul cu inelul. Dădu din cap, privind înspre copac. Cred că l-am văzut pe Nighthawk acum câteva minute… acolo, urmărind cabana.

Guy se încruntă în direcția indicată de Jason. Se întrebă oare ce punea la cale indianul. Carley îl surprinsese de câteva ori căutând o vrajă care să-l facă vizibil pe Nighthawk și îi spusese s-o lase baltă. Părea serioasă, așa că renunțase la idee. Era fericit că își mutaseră toate cărțile cu vrăji și pergamentele la cabană. Era o modalitate grozavă să-ți omori timpul și, în plus, acoperea… sunetul.

- Nu este foarte prietenos, nu? întrebă Jason.

Guy ridică din umeri.

- Nu trebuie să fie, îi este loial Tiarei.

Nighthawk trecu pe lângă ei, intrând în cabană. Călătoria lui pe drumul spiritelor îl conduse în dormitorul Tiarei… un loc în care fusese de mai multe ori, dar nu zăbovise foarte mult. Dintr-o dată, se trezi în cameră, privindu-i în liniște pe Tiara și Zachary cum terminau de îmbrăcat.

Zachary se duse în spatele Tiarei, trăgându-și pe el o pereche de pantaloni și luând-o de mijloc.

- Cea mai nasoală parte a zilei este atunci când te îmbraci, o tachină el, sărutându-i umărul gol.

Tiara chicoti și se întinse după fustă, înainte ca Zachary s-o convingă să nu meargă la muncă diseară.

- Diseară îl vom vedea pe Craven singur, îi spuse Nighthawk.

Tiara sări și își puse o mână pe inimă.

- Nu mă speria așa.

- Cum? întrebă Zachary confuz.

- Nu tu… Nighthawk, spuse Tiara cu un zâmbet slab, dar începu să-și tragă rapid fusta pe ea. Era suficient de rău că nici măcar nu începuse cu partea de sus.

- Cine, indianul ăla ireal, invizibil, care nu are aptitudini sociale sau personalitate și căruia îi place să intre în dormitoarele oamenilor, în timpul unor momente intime? exclamă Zachary, în timp ce temperatura în cameră crescu cu câteva grade.

Tiara își reprimă pornirea de a chicoti din nou și minți:

- Nu este așa și știi foarte bine.

- Nu știu, mârâi Zachary. Tot ce știu este că ne privește acum și ascultă fiecare cuvânt pe care-l am de spus despre el. Privitul ăsta invizibil de la un nivel de superioritate este mai mult decât puțin sinistru.

Brusc, Nighthawk își făcu apariția la nici un centimetru de Zachary, făcându-l pe bărbatul blond să sară înapoi, surprins. Tiara nu se deranjă să se mai ascundă de data asta și începu să râdă ușor, în timp ce-și încheia bluza.

- Ai cerut-o, gestionă Tiara situația, după ce se calmă puțin.

Zachary își înșfăcă jacheta și o trase peste umeri.

- Da, da… deci, unde mergem diseară, Tonto?

- Noi nu mergem nicăieri, rosti Nighthawk, cu o voce neutră. Tiara și cu mine ne întâlnim singuri cu Craven.

- De ce singuri? întrebă Tiara, trăgându-și pantofii în picioare.

- Vrea să te învețe ceva nou, răspunse Nighthawk, apucându-o pe Tiara de braț.

Tiara făcu ochii mari și dispăru, în urma ei rămânând doar ecoul unui icnit.

De îndată ce dispărură, Zachary ieși val-vârtej din dormitor, îndreptându-se spre ușa din față… trântind-o nu foarte calm în urma lui.

- Să mergem, tună Zachary, văzându-i pe Guy și Jason așteptând.

- Și Tiara? întrebă Guy, privind în spate, spre cabană.

- A plecat, răspunse Jason, urmându-l pe Zachary la mașină.

Zachary îl privi.

- Nenorocitul ăla de indian invizibil, pândar, exhibiționist a luat-o pentru nu știu ce pregătire specială cu Craven și nu mi-a spus unde merg. Așa că trebuie să-ți răsucești nenorocitul ăla de inel pe deget și să afli unde naiba este.

Jason îl privi pe Guy.

- Stau în spate, cu tine.

Текст предоставлен ООО «ЛитРес».

Прочитайте эту книгу целиком, на ЛитРес.

Безопасно оплатить книгу можно банковской картой Visa, MasterCard, Maestro, со счета мобильного телефона, с платежного терминала, в салоне МТС или Связной, через PayPal, WebMoney, Яндекс.Деньги, QIWI Кошелек, бонусными картами или другим удобным Вам способом.