Ceilalți îl urmară în fugă și curând ajunseră la carcasa care adăpostea una dintre roțile cu zbaturi. Aceasta era situată la vreo zece metri de marginea punții de promenadă, iar dacă se ridicau în picioare pe balustradă și făceau un salt, se puteau prinde de ghidajele mari din fier prin care fuseseră trecute cablurile când macaraua așezase carcasa deasupra roții.
Săriră unul după altul, în vreme ce gloanțele șuierau pe lângă ei. Se agățară de ochiurile de fixare, izbindu-se de carcasa de metal. Se cățărară și ajunseră târâș deasupra carcasei apoi, ridicându-se în picioare, săriră de pe vapor. Oglinda apei era la zece metri sub ei, o distanță care, în alte condiții, l-ar fi îngrozit pe Sam. De astă dată însă, se azvârli în gol, plutind cu trupul drept și ținându-se de nas și intră în apă cu picioarele înainte.
Ieși la suprafață în clipa în care sărea Joe, nu de pe carcasa roții, ci de pe puntea principală. Își croise drum cu forța pe scară și de-a curmezișul punții, făcând prăpăd printre pigmeii ce-i ieșiseră în cale. Chiar și așa, era mânjit de sânge din cap până în picioare. Plonja peste bord, urmărit de gloanțe de pistol și săgeți.
Sam se scufundă imediat, fiindcă mai multe mitraliere cu aburi își îndreptaseră țevile spre el, iar gloanțele de calibrul 80 mm începuseră să lovească apa în apropierea sa.
Vaporul se întoarse două minute mai târziu. Ioan aflase, desigur, că dușmanul său principal reușise să scape. Sam era deja pe mal și alergă să-și caute adăpost, deși simțea că picioarele i se înmoaie. Focurile de armă nu se întețiră. Pesemne că Ioan se răzgândise și nu mai avea de gând să-l ucidă. Voia să-i provoace suferință, fiindcă Sam avea să se chinuiască mai cumplit dacă rămânea în viață și contempla locurile înfrângerii sale,
Dintr-un megafon bubui vocea lui Ioan:
— Rămâi cu bine, Samuel! Zevzecule! Îți mulțumesc pentru vapor! Și află că o să-i dau un nume care să mi se potrivească mai bine! Acum plec să mă bucur de roadele trudei tale! Să te gândești la mine! Adio!
Hohotul de râs, amplificat de megafon, îl asurzi pe Sam.
Ieși din ascunzătoarea pe care și-o găsise într-o colibă și se cațără pe zidul de pe malul Fluviului. Vaporul fiind oprit, oamenii coborâră o schelă lungă până pe mal, permițând trădătorilor să urce la bord. Auzi o voce dedesubtul său și privi în jos. Era Joe, cu părul roșcat lipit de corp șiroind de apă și sângerând din câteva răni.
— Lothar, Firebraz, Zyrano zi Iohnzton au reuzit ză zgabe, îl anunță el. Tu gum te zimzi, Zam?
Sam se așeză pe pământul bătătorit și-i răspunse:
— Dac-aș avea ceva de câștigat, mi-aș pune capăt zilelor. Lumea asta-i un iad, Joe, un adevărat iad. Nici măcar nu te poți sinucide în mod decent, fiindcă a doua zi te trezești, iar problemele de care-ai încercat să scapi se agață de tine de parc-ar fi lipite cu… în fine, să lăsăm asta.
— Zi-acum șe fașem?
Sam rămase tăcut multă vreme. La fel ca și Cyrano, pe Livy n-o mai putea avea în preajmă. Ar fi fost în stare să suporte pierderea ei dacă n-ar fi rămas într-un loc unde s-o poată vedea.
Mai târziu avea să-l ajungă și rușinea pentru că se bucurase de pierderea suferită de Cyrano.
Mai târziu. Acum era prea năucit de tot ce pățise. Răpirea vaporului venise ca un șoc mult mai mare decât moartea Livyei.
După atâția ani de trudă, chinuri, trădări, planuri, dureri, și… și…
Era prea greu de îndurat.
Văzându-l că plânge, Joe se amărî, dar rămase răbdător lângă el până când lacrimile se opriră. Apoi spuse:
— Zam, o ză-nșepem conztruczia altui vabor?
Sam Clemens se ridică în picioare. Schela era trasă înapoi pe puntea minunatului său Vapor cu ajutorul unui dispozitiv electromecanic. Sirenele țiuiră triumfătoare, iar clopotele porniră să bată. Probabil că Ioan încă hohotea de râs. Poate că în aceste clipe îl urmărea pe Sam prin lunetă.
Sam îl amenință cu pumnul, sperând că Ioan îl privea.
— Te prind eu, trădătorule! urlă el. O să construiesc un alt vapor și te ajung din urmă! Nici o stavilă n-o să-mi stea în cale, nici un om! O să te dobor, Ioan, și-o să arunc în aer vaporul pe care mi l-ai furat! Și nimeni, absolut nimeni, nici Necunoscutul, nici Diavolul, nici Dumnezeu, oricât de puternic ar fi, n-o să mă poată opri! Ioan, ziua aceea nu e departe! Nu e departe!
Volumul III din seria Lumea Fluviului îl va însoți pe Sam Clemens, alături de Richard Burton și ceilalți membri ai grupului Celor Doisprezece, în călătoria sa până la izvoarele Fluviului și Tumul Cețurilor, pentru a afla secretul Eticilor.
Observație tehnologică: în Lumea Fluviului, azotatul de potasiu se prepară prin hrănirea unei anumite varietăți de râmă cu excremente umane. Produsul final al acestui regim alimentar este azotatul de potasiu cristalizat care, amestecat cu mangal și sulf, alcătuiește praful negru de pușcă.